Sari la conținut

Studii armãneashti

Di Wikipedia, Entsiclopedia liberã
Gustav Weigand, autorlu di ma multsã lucre di shciintsã ti Armãnjlji.

Studii armãneshti sãntu unã distsiplinã di shciintsã tsi s-contsentreadzã pi studiile a popului armãnescu. Fac parte di studiile a Balcanlui shi a limbilor romanitsi. Oaminjlji di shciintsã cai au adratã multu ti sfera-aista sãntu: Matilda Caragiu Mariotseanu, Thede Kahl, Gustav Weigand, Nicola Minov shi altsã. Ãntribarea armãnescã easte termin tsi s-ufilizeashce ti divizia istoricã shi di-azã a identitelui etnic anamisa di Armãnjlji, tsi avea mare influentsã pi studiile armãneashti.

Studiili armãneashti sãntu unã parte di studiile a Balcanlui[1] Tu ahurhita-a secului XXI intereslu ti Balcanologhia criscu ti minoritãtsle a Balcanlui autohtonji, anamisa di cai sãntu shi Armãnjlji. Armãnjlji idhyea-ashi sãntu parte di studiile romanitsi.[2]

Natsionalizmili shi ãntribarea armãnescã sãntu mare cheadicã ti niintare a studiilor armãneashti, cãtse ãntribãrli disi Armãnjlji sãntu unã grupã etnicã ahoryea icã sãntu parte a Gretslor icã Rumãnjlor sãntu thema controverzã.[3]

Unã di vivliurle importante ti studii armãneashti s-dzãtse: STUDII ARMÃNEASHTI di profesorlu Bojidar Nastev di Univerzitate di Scopia.[1]

Institutsii shi jurnali

[alâxire | modificare sursă]

Tu anlu 1995, cu agiutorlu a Univerzitatiljei di Fraiburg, profesorlu armãnescu Vasile Barba u-fundã Tsentrulu European ti Studii Armãneshti; pi ghermãneashce: Europäisches Zentrum für Aromunische Studien tu Freiburg im Breisgau, Ghirmãnie.[4] Jurnalu armãnescu Zborlu a nostru inshi tu cadru-a Tsentrului European ti Studii Armãneshti.[5]

Rivista di litiraturã shi studii armãni easte jurnal academic ti Armãnjlji fundat pi 1 Aprir 1994 di scriitorlu armãnescu Tiberiu Cunia. Ira publicata cathe giumitate di-an di Editura Cartea Aromãnã tu Statile Unite ali Americhie shi Fundatsia Cartea Aromãnã tu Rumãnie pãnã la Aprir 2007, shi bitisi cu 33 di tomuri. Ira scriata mash pi-armãneashce, cu alfabetlu spetsial tsi vrea s-hibã standardu ti limba armãneascã. Jurnalu publicã lucre tsi nu ira publicate pãnã atumtsea, tsi ãnvãlea literatura armãneascã clasicã icã di-azã, studii culturale shi di filologhie ti Armãnjlji shi publicã informatsii etnografitsi shi istoritsi.[6]

Tu anlu 2004 ira fundatã Sutsatã di shtiintsã armãneascã "Constantin Belemace" di Scopia, Machedonia di Nord, tu cai inshi gazeta "Documenti - Dokumente - Documents" iu pi limba armãneascã, limba machiduneascã, limba ghirmãneascã, limba anglicheascã, limba italicheascã sh.a. Tu gazeta inshirã ma multsã articoli ti istoria, folclorlu, shciintsã-a Armãnjlor.

Oaminji di anami

[alâxire | modificare sursă]

Tu anlu 2013, etnologlu ceh shi profesorlu Leosh Shatava ti Gustav Weigand, lingvistu ghirmãnescu, ca "tata fundator a studiilor armãneshti" as the "founding father of Aromanian studies".[6] Alantsã cercetãtori tsi multu lucrarã ti studiile armãneashti sãntu lingvista armãneascã Matilda Caragiu Marioțeanu, etnograflu shi etnolingivstulu Thede Kahl, istoricearlu shi filologlu armãnescu Nicolae Sherban Tanashoca, cercetãtorlu rumãnescu Emil Tsãrcomnicu, lingvistu armãnescu Bojidar Nastev, profesorlu di istorie armãneascã Nicola Minov.

  1. 1,0 1,1 Nastev, Božidar (1988). Atanasov, Petar (ed.). Аромански студии: прилози кон балканистиката (pi limba machiduneascã). Ogledalo.
  2. Sikimić, Biljana; Ašić, Tijana, eds. (2008). The Romance Balkans. Institute for Balkan Studies. ISBN 9788671790604.
  3. Trifon, Nicolas (2016). "Les études aroumaines en Roumanie à l'heure européenne: quelques observations". Cahiers balkaniques (in French). 44 (44). doi:10.4000/ceb.9806.
  4. Barba, Katharina (2009). "Vasile Barba: un alumtãtor ti ascãparea a limbãljei shi a culturãljei armãneascã". Zborlu a Nostru (pi-armãneashce) (1–2).
  5. Petcu, Marian (2016). Istoria jurnalismului din România în date: enciclopedie cronologică (pi rumãneashce). Elefant Online. ISBN 9789734638543.
  6. 6,0 6,1 Šatava, Leoš (2013). "The ethnolinguistic situation of the Aromanians (Vlachs) in Macedonia: young people in Kruševo as indicators of ethnic identity and attitude to the language" (PDF). Razprave in gradivo: Revija za narodnostna vprašanja. 71: 5–26.