Coranu

Di Wikipedia, Entsiclopedia liberã
Sari la navigare Sari la căutare
Prota surã tu Coranu, Al-Fatiha

Coranlu (arabã: القرآن al-Qur'ān, „ghivãseari”, „greari”, di-tu verbulu qara’a „ghivãsescu”, „greari cu boatsi tari”) easti cartea aγimtă la tuts musulmanji shi tsãni tuti dimãndãrile alu Dumnidzã (arabã: ألله Allāh), pi-tu anghilu Ğibrīl (Gavril) [1] i prufitlu Muhammad, tu limba arabã. Coranlu easti vidzut ca Zborlu al Dumnidzã, tsi di totna eara ghivãsit tu Umm al-Kitāb – Maica ghramãiei – aflatã tu tser pi al-Lawh al-Mahfūz - „Frãndza Tsãnutã”. Ti musulmanji, Coranlu easti cartea aghimtã di la Dumnidzã, cari-i dzãtsi a pistimenlui cum s-bãneadzã ndreptu.

Dzãtseara Coranlui[alâxire | modificare sursă]

Dupã adetsili islamitsi, prufitlu Muhammad fu aleptu s-aspunã tu naima bunlu zbor arab ahãt naua dzãtseari pitricuti di Dumnidzã oaminjilor, cum shi veachia dzãtseari tsi u avea pitricutã di ninti a prufitslor Abraham (Ibrāhīm), Noe (Nūh), Iona (Yūnus), Moise (Mūsā) shi lui Iisus Hristos (Isā al-Masīh), tsi eara mashi unã parti di-tu atsea naua.

Surili di-tu Mecca sh-dit Medina[alâxire | modificare sursă]

Dimãndãrile di-tu Coran ãi ghinirã alu Muhammad tu ghinghits anji, 612-632, ampãrtsãtsi di anlu 622, candu prufitlu fudzi di-tu Mecca cãtã Medina sh-cãndu ahurhi eta islamicã. Aiesta fu ampãrtsãtã tu doauã pãrtsã: atsea meccanã, tu cari suntu naima multili suri shcurti tu cari s-dzãtsi cã Dumnidzã easti mashi un sh-cã oaminjili va neagã icã tu paradisu icã tu tartarã, dupã cum bãnarã sh-alantã medinezã, cu suri lundzã, iu-s aflã dimãndãrili ti bana farãljei islamitsi, sh-cum s-bãneadzã cu uvreii sh-crishtinjili.

Forma anyrãpsitã a Coranlui[alâxire | modificare sursă]

Coranlu di adzã easti adratu di-tu 114 sure, di la 3 pãnã la 287 verseti, bãgati dupã lundzimi, ahurhindu cu deftera surã. Tuti surili, ma ptsãn a naua, ahurhiescu cu „bi-smi-llāhi-r-rahmāni-r-rahīmi” (tu numa al Dumnidzãlu atsel Marili shi Njilos). Frãndzlui di-tu Coranu nu furã bãgati tuti tu unã carti cãt bãnã prufitlu Muhammad, tasi mashi furã tsãnuti minti di oaminjili di ninga elu shi niscãnti ori, furã anyrãpsiti pi frãndzã di palmieru sh-cumãtsi di ceramicã. Coranlu ashi cumu lu videmu adzã, fu yivãsitu prota oarã tu eta a califlui Uthman.

Coranlu sh-limba arabã[alâxire | modificare sursă]

Ti musulmanji, limba arabã easti safe, cã easti limba tu cari fu yivãsit Coranlu, Zborlu al Dumnidzã. Aeshtsã pistipsescu cã Coranlu easti di-alihea mashi anyrãpsit tu arabã sh-nu poati s-hibã apridus tu canã limbã.

Usiili mesajlui coranic[alâxire | modificare sursă]

Usiili mesajlui coranic suntu [2]:

  • Di Dumnidzã cari easti vidzut pi-tu „naima msheatili numi” (al-'asma' al-husna) a lui icã „atseali nauãdzãtsi shi nauã di numi”, tsi suntu usia pistãljiei islamitsi. Aesti numi, dzãsi cafi oarã tu dipisita stihului, agiungu s-hibã tsãnuti minti totna di cafi musulman. Tu islam, pistea naima mari easti cã ari mashi un Dumnidzã.
  • Di hãrili a musulmanlui pistimenu cari lipseashti s-pistipseascã mashi tu Dumnidzã, s-nu arãdã, s-nu afurã, s-nu vatãmã, s-hibã andreptu, s-azburascã msheat a oaminjilor, sã-i ljiartã pi-atsei tsi alãtusescu fatsã di el etc.
  • Di Dzãua Giudicatãljiei di Deapoaia – tuti lucãrli tsi li-adarã omlu tu bana lui a s-hibã giudicati di Dumnidzã tu Dzãua Giudicatâljiei di Deapoaia.
  • Di dimãndãrili ti purtarea musulmanlui fatsã di pãrintsã, soi, vitsinji, oarfãnji, cilimeanji, veduvi, dushmanji etc.

Coranlu sh-apridutseara lui[alâxire | modificare sursă]

Muabetsili ligati di apridutsearea Coranlui tu islam ahurhirã di pi chirolu cãndu bãna prufitlu Muhammad shi dapoaia sh-tu etsili alanti, fãrã s-agiungã la vãrã apufãseari. Coranlu nu poati s-hibã apridusu sh-ufilisitu tu geamii, ama poati s-hibã apridusu mashi ti achicãsearea dimãndãrilor di pistimenjilji cari nu azburãscu limba arabã.

Apridutsearea Coranlui tu limba armãneascã[alâxire | modificare sursă]

Pãn tora, nu s-adrã canã apridutseari a Coranlui tu limba armãneascã.

Izvuri di nuntru[alâxire | modificare sursă]

Noturi[alâxire | modificare sursă]

  1. Hitti, Philip K. 2008. Istoria arabilor. Bucureshti: Editura All.
  2. Grigore, George. 2012. Coranul. Bucureşti: Editura Herald.