Coranu

Di Wikipedia, Entsiclopedia liberã
Sari la navigare Sari la căutare
Prota surâ tu Coranu, Al-Fatiha

Coranlu (arabâ: القرآن al-Qur'ān, „ghivãseari”, „greari”, di-tu verbulu qara’a „ghivãsescu”, „greari cu boatsi tari”) easti cartea aγimtă la tuts musulmanji shi tsãni tuti dimãndãrile alu Dumnidză (arabă: ألله Allāh), pi-tu anghilu Ğibrīl (Gavril) [1] i prufitlu Muhammad, tu limba arabã. Coranlu easti vidzut ca Zborlu al Dumnidzã, tsi di totna eara ghivãsit tu Umm al-Kitāb – Maica ghramãiei – aflatã tu tser pi al-Lawh al-Mahfūz - „Frãndza Tsãnutã”. Ti musulmanji, Coranlu easti cartea aghimtã di la Dumnidzã, cari-i dzãtsi a pistimenlui cum s-bãneadzã ndreptu.

Dzãtseara Coranlui[alâxire | modificare sursă]

Dupã adetsili islamitsi, prufitlu Muhammad fu aleptu s-aspunã tu naima bunlu zbor arab ahãt naua dzãtseari pitricuti di Dumnidzã oaminjilor, cum shi veachia dzãtseari tsi u avea pitricutã di ninti a prufitslor Abraham (Ibrāhīm), Noe (Nūh), Iona (Yūnus), Moise (Mūsā) shi lui Iisus Hristos (Isā al-Masīh), tsi eara mashi unã parti di-tu atsea naua.

Surili di-tu Mecca sh-dit Medina[alâxire | modificare sursă]

Dimãndãrile di-tu Coran îi ghinirã alu Muhammad tu ghinghits anji, 612-632, ampărtsâtsi di anlu 622, candu prufitlu fudzi di-tu Mecca cãtã Medina sh-cãndu ahurhi eta islamicã. Aiesta fu ampârtsâtă tu doauă părtsî: atsea meccană, tu cari suntu naima multili suri shcurti tu cari s-dzâtsi că Dumnidză easti mashi un sh-că oaminjili va neagă ică tu paradisu ică tu tartară, după cum bânară sh-alantă medineză, cu suri lundzâ, iu-s află dimândărili ti bana farăljei islamitsi, sh-cum s-băneadză cu uvreii sh-crishtinjili.

Forma anγrăpsită a Coranlui[alâxire | modificare sursă]

Coranlu di adzâ easti adratu di-tu 114 sure, di la 3 până la 287 verseti, bâgati după lundzimi, ahurhindu cu deftera sură. Tuti surili, ma ptsân a naua, ahurhiescu cu „bi-smi-llāhi-r-rahmāni-r-rahīmi” (tu numa al Dumnidzălu atsel Marili shi Njilos). Frândzlui di-tu Coranu nu fură bâgati tuti tu unâ carti cât bână prufitlu Muhammad, tasi mashi furâ tsânuti minti di oaminjili di ninga elu shi niscânti ori, fură anγrâpsiti pi frândzâ di palmieru sh-cumătsi di ceramică. Coranlu ashi cumu lu videmu adzâ, fu γivăsitu prota oară tu eta a califlui Uthman.

Coranlu sh-limba arabă[alâxire | modificare sursă]

Ti musulmanji, limba arabă easti safe, că easti limba tu cari fu γivăsit Coranlu, Zborlu al Dumnidză. Aeshtsâ pistipsescu că Coranlu easti di-alihea mashi anγrâpsit tu arabă sh-nu poati s-hibâ apridus tu canâ limbă.

Usiili mesajlui coranic[alâxire | modificare sursă]

Usiili mesajlui coranic suntu [2]:

  • Di Dumnidză cari easti vidzut pi-tu „naima msheatili numi” (al-'asma' al-husna) a lui ică „atseali nauădzătsi shi nauă di numi”, tsi suntu usia pistâljiei islamitsi. Aesti numi, dzâsi cafi oară tu dipisita stihului, agiungu s-hibă tsânuti minti totna di cafi musulman. Tu islam, pistea naima mari easti că ari mashi un Dumnidză.
  • Di hărili a musulmanlui pistimenu cari lipseashti s-pistipsească mashi tu Dumnidză, s-nu arâdâ, s-nu afurâ, s-nu vatâmâ, s-hibă andreptu, s-azburască msheat a oaminjilor, să-i ljiartă pi-atsei tsi alătusescu fatsă di el etc.
  • Di Dzâua Giudicatâljiei di Deapoaia – tuti lucârli tsi li-adară omlu tu bana lui a s-hibă giudicati di Dumnidză tu Dzâua Giudicatâljiei di Deapoaia.
  • Di dimândărili ti purtarea musulmanlui fatsă di pârintsâ, soi, vitsinji, oarfânji, cilimeanji, veduvi, dushmanji etc.

Coranlu sh-apridutseara lui[alâxire | modificare sursă]

Muabetsili ligati di apridutsearea Coranlui tu islam ahurhiră di pi chirolu cându bâna prufitlu Muhammad shi dapoaia sh-tu etsili alanti, fâră s-agiungă la vâră apufăseari. Coranlu nu poati s-hibă apridusu sh-ufilisitu tu geamii, ama poati s-hibă apridusu mashi ti achicâsearea dimândărilor di pistimenjilji cari nu azburăscu limba arabă.

Apridutsearea Coranlui tu limba armânească[alâxire | modificare sursă]

Pân tora, nu s-adră canâ apridutseari a Coranlui tu limba armânească.

Izvuri di nuntru[alâxire | modificare sursă]

Noturi[alâxire | modificare sursă]

  1. Hitti, Philip K. 2008. Istoria arabilor. Bucureşti: Editura All.
  2. Grigore, George. 2012. Coranul. Bucureşti: Editura Herald.