Petar Petrovich - Njegosh

Petar II Petrovich - Njegosh

Despot ali Monte Negro

Pi tron: 1832-1851

Ninti el: Petar I Petrovich Njegosh

Dupu el: Danilo II Petrovich Njegosh

Angrupat: Lovchen

Numa orighinalã: Radivoie (Rade) Tomov Petrovich

Dinastia: Petrovich - Njegosh

Petar II Petrovich Njegosh, ayisitã numã Rade Tomov Petrovich (Njegushi, 1 di brumar, anlu 1813 - Tsetinje, 31 di ximedru, anlu 1851), eara despot shi vãsilje al Monte Negro di dinastiya Petrovich - Njegosh, el easti un di nai ma mãrlji reprezentantsã a literaturãljei montenegreanã shi sãrbeascã.

A lui numã di amintari eara Rade, a ca ficior eara picurar pi muntili Lovchen. Lalã-su a lui, mitropolitlu Petar I, lu duchi mintimenlu ficior Rade shi lu dusi cu el tu manastirlu Tsetinje, cãndu Rade avea 12 di anj. Tu manastirlu, Rade anvitsã s- dghivãseascã shi s-angrãpseascã, u anvitsa limba ruseascã, a ma amãnat shi limba italicheascã. Spusi mari interes ti cãntitsli populari, shi singur ahurhi s-angrãpseascã cãntits. Dascalji lji eara Iosip Tropanovich shi Sima Milutinovich Sarailia, cari tu dipisita a anlui 1827 s-aflã Tsetinje.

La anlu 1827, mitropolitlu Petar I lu nominã Rade ti a lui suxesioner, a dupu moartea a lui la anlu 1830, Rade cu a lui niamplini shaptisprã di anj s-featsi Petar II, spiritual shi ayisit vasilje a Montenegreanjlor. Tu atsel momentu Monte Negro eara ampãrtsãt shi anclis di tuti pãrtsã, fãrã organizatsii tsentralã di stat, a educatã persoanã eara mari raritet. Triburli s-alumta un contra alantu, multi ori nu sh-ljirta un cu alantu, a dushmanjlji di anvãrliga, nai ma multu pãshadzlji ãnturtseshtsã lji ancupãra bãnãtorli din hoarã cu pãni shi yiptu ta s-u mutã boatsea contra condutsirea.

Prota jgljoatã politicheascã al Njegosh eara avinarea a guvernadurlu. Dupu atsea adrã Senat, tsiva ca Guvernu shi analtu giudic cu 16 di membri, tu cari intra nai ma tinjisitslji Montenegreanj. Ta s-bagã aradã tu Monte Negro implementã ashi dzãsã „gvardii“, tsiva ca politsii shi giudic, shi unã soi di strajã a uborlui, ashi dzãsi „perianitsi“. Adrã shi casã popularã ti ancupãrari mãcari tu anjlji cãndu noari s-aibã bericheti, ti ancupãrari armã shi ti dari ampãrmut atselor a curi lã eara nai ma lipsit agiutor. Dishclisi sculii, adrã tipãrii, ahurhi cu construari cãljuri, aputsuri shi magatsini. Njegosh ahurhi s-u lãrdzeascã cultura tsivilizatsionã shi alfabetlu, a Monte Negro ahurhi s-dishclidã cãtrã lumea externã.

Taxa cari u implementã Njegosh ta s-poatã s-li realizeadzã tuti aesti reformi, nu eara ashtiptatã cu disfapti mãnj di triburli montenegreani. Nahia di Rieca ahurhi rãsculari, ma despotlu anãchisi tu aestã rãsculari. Dupu yinghits di anj tricuti ãn cap al Monte Negro, Petar II Petrovich Njegosh muri di lãngoari la anlu 1851. Easti angrupat Lovchen, tu loc cari singur lu aleapsi ti a lui groapã, a azã aclo s-aflã a lui mavzolei.

Originã

Dinastia Petrovich - Njegosh

Despotlu Petar II Petrovich Njegosh s-amintã tu tribul al Njegush, ca a doilu hilj al Toma Marcov Petrovich (nai ma tinirlu frati a despotlui Petar I Njegush) shi Ivana Prorocovich.

Cãndu eara pãtidzat u amintã numa Radivoie dupu cari ma amãnat anamisa di populu eara cãnãscut ca despotlu Rade. Di cãndu s-featsi despot s-ãnsimna mash cu a lui numã di despot - Petar shi paranuma Petrovich: Petar Petrovich.

Ma, anamisa di Montenegreanjlji nu eara cãnãscut ca despotlu Petar, ma ca despotlu Rade. Montenegreanjlji, uniclu despot cari lu nomina ca Petar eara a lui lalã - Petar I Petrovich Njegosh.

El pute nu u ufilisea numa Petar II, atsea u adapsi cama amãnat ta s-adarã distinctsii anamisa di doilji Petar. Nu easti cãnãscutã di cari ispeti u adapsi paranuma Njegosh cãtrã a lui paranumã, a nu Njegush, cum eara tribul a lui. S-mindueashti ca atsea u lo di lalã-su a lui cari cãtrã a lui paranumã u adapsi Njegosh, a nu Njegush.

Pom familiar

Ivo Petrovich-Njegosh, ansurat cu Ica Popovich

Marco Petrovich-Njegosh, ansurat cu Anglina Martinovich

Savo Petrovich-Njegosh, ansurat cu Mara Milich

Ghiorghe Petrovich-Njegosh, ansurat cu Stana Gopcevich

Mashan Petrovich-Njegosh, ansurat cu Iovana Radonich

Vuco Petrovich-Njegosh, ansurat cu Ioca Subotich

Ivana Petrovich-Njegosh, mãrtatã ti Filip Radonich

Stana Petrovich-Njegosh, mãrtatã ti Ivo Boicovich

Iovana Petrovich-Njegosh, mãrtatã ti Ghiuro Doljanitsa

Gordana Petrovich-Njegosh, mãrtatã ti Ioco Rutsovich

Tomo Petrovich-Njegosh, ansurat cu Ivana Prorocovich

Ioco Petrovich-Njegosh

Petar II Petrovich-Njegosh, (1813-1851), despot 1830-1851.

Pero Petrovich-Njegosh, ansurat cu: Gorda Vrbitsa, Iovana Ghiurashcovich shi Gospava Bulayich

Piljo Petrovich-Njegosh

Maria Petrovich-Njegosh, mãrtatã ti Andrei Perovich

Ghane Petrovich-Njegosh, ansurat cu P.Ghiurashcovich

Petar I Petrovich Njegosh (1747-1830) despot 1784-1830. Canonizat ca Alju Petar Tsetinschi.

Educatsii

A lui ficiurami u tricu anamisa di tribulu Njegush. Despotlu Petar I Petrovich Njegush, la anlu 1825 lu lo la el tu manastirlu Tsetinje, iu lipsea s-lu educheadzã monahlu Misail Svetcovich shi secretarlu a despotlui Iacov Tsec. Aoatsi Rade li angrãpsi a lui prots cãntits ta s-la u-adarã bana ma interesantã a ma mãrlor despots locali. Tu mesi a anlui 1825, Rade eara pitricut tu manastirlu Topla tu Hertseg Novi, iu protlu om a manastirlui - Iosip Tropovich tsãnea ciasuri ti italicheashti, matematica, cãntari bãsericheascã, psaltir shi alti exameni. Rade multi ori eara prezentu la slujbili di pisti tu manastirlu cari eara aproapea Savaina. Tu Topla armasi pãnã tu soni a anlui 1826, cãndu s-turnã Tsetinje.

Lalã-su a lui ti a lui suxesor lu andridzea Ghorghia Savov, cari anvitsa tu Rusii, ma el vrea s-consacreadzã pi bana ca armatulã. Dupu traditsia, vãsiljelu montenegrean fãrã di altu lipsea s-hibã despot, shi di aclo Rade ahurhi s-andreagã ta s-u ljea atsea functsii. Pi 20 di yianar, anlu 1827, Petar I Petrovich Njegush lu proclamã ti a lui suxesor. Petar I vrea shi Rade s-lu pitreacã s-anveatsã tu Rusii, ma nu avea pãradz, shi ti atsea singur lu anvitsa italicheashti, ruseashti, anglicheashti shi frantsuzeashti. A tinirlui Rade pi dispozitsii lju deadi shi a lui avutã librarii. Ma amãnat, ti dascal al Rade, lu adusi Simo Milutinovich Sarailia. El li tsãnea ciasurli ti istorii, literaturã shi filozofii.

Monte Negro sum condutsirea al Petar II

Reformi

Petar II, idghea ca shi lalã-su a lui, s-strãvãsi cu limitari a condutsiriljei a lui. Despotlu nu avea armatã, pulitsii shi alti puteri ti sigurantsã sum a lui comandã. Putea s-li ufiliseascã mash puterli asigurati di a lui familii shi fratsilji. Un di nai ma mãrlji problemi ti Petar II eara condutsirea cu tribulili tu pãrtsãli cari eara largu tu Monte Negro, cari multi ori nu vrea s-ascultã icã tritsea la despotslji cari lji eara dushmanjl. Anamisa di tuts tribuli avea opstructsii cãtrã a lui condutsiri, a despotlu nu putea s-lji dãnãseascã atacurli montenegreanj a aidutilor pisti reonili Otomani. Ma, despotlu putu s-realizeadzã vãrã jgljoati cu scupo s-adarã permanentã organizatsii administrativã.

Tu adrarea a finctsiilor di stat, despotlu avea agiutor di uborlu rusescu shi a lui reprezentantsã. Agiutorlu finansial ti shcurtu chiro tsi lu didea partea ruseascã eara un di putsãnili izvuri a metropoliiljei montenegreanã. La anlu 1831, tu Monte Negro agiumsirã doi reprezentantsã ruseshtsã: Ivan Vucotich shi Metei Vucichevich, a elji eara sustsãnuts di D.Milacovich, cari ma amãnat s-featsi secretar al Petar II. A lor scupo printsipal eara s-agiutã s-implementeadzã ma sãnãtoasi institutsii pi nivel tsentral. La anlu 1831 eara fundat Senat al Monte Negro shi Brda cari lu alãxi giudiclu fundat la anlu 1798 tu chirolu a despotlui Petar I Petrovich Njegosh. Senatlu avea 16 di membri cari loa platã di condutsirea tsentralã, a curi interesi lipsea s-li prezenteadzã. Ti membri a Senatlui eara nominats oaminj montenegreanj cu dignitati shi cari avea influentsã ta s-bagã cheadic a opozitsiiljei cari putea s-hibã shutsãtã contra condutsirea shi autoritatea a despotlui. Eara fundatã shi ashi dzãsã gardã, a a ljei membri eara pitricuti tu reonili shi la tribulili iu lipsea s-implementeadzã condutsiri di pulitsii shi condutsiri giudicãtoarã. A lor comandantsã eara nominati ca capetanj shi eara aleptsã di bãrbats cu renome di tribulili montenegreani shi di Brda. A lor lucru printsipal la eara s-lucreadzã tu interes a condutsiriljei tsentralã cari s-reflecta tu despotlu Patar II, s-asigureadzã realizari a detsiziilor a Senatlui shi s-li aveaglji sinurli al Monte Negro. Tuti plati ti persoanili administrativi di stat eara anvãliti cu rusescu agiutor finansial.

La anlu 1833 eara adrat efortu ti implementari apusi taxi permanenti, ma aestã jgljoatã eara ashtiptatã cu sãnãtos revoltu anamisa di montenegreanjlji. Idghiul an, despotlu Petar II ti prota oarã u vizitã Rusia iu eara confirmat ti despot. Petar II tu a lui patridã s-turnã cu avuti durutini: multsã pãradz, cãrtsã, icoani, mashini ti tipuseari shi tãxeari ti ma mari agiutor. Despotlu Patar II, di cãndu u asigurã sustsãnirea di parti ali Rusii, lu alãxi Vucotich shi u lo complet tutã controlã pisti condutsirea.

Ma, despotlu Patar II shtea ca putearea fundamentalã nica s-aflã tu mãnjlji a tribulili shi a lor comandantsã, cari avea interes s-u tsãnã a lor puteari politicheascã. Atsea situatsii lu bãgã despotlu s-ufiliseascã unã politicã manipulativã, el lji antsãpa a lui dushmanj un contra alantu. Cu scupo s-lu creascã prestijlu a casãljei Petrovich-Njegosh, adusi detsizii, lalã-su a lui, ex-despotlu Petar I Petrovich Njegush, s-lu canonizeadzã sum numa Alju Petar Tsetinschi.

Politicã externã

Petar II dutsea activã politicã externã, a a lui ocupatsii printsipalã eara asigurari insheari pi Amarea Adriaticã. Di ispeti a vreariljei ti asigurari insheari pi amari, el s-strãvãsi cu mari cheadic di parti ali Monarhia al Habsburg, uborlu di Viena pistipsea ca Monte Negro cara s-aibã marinã pi amari, atsea scljeamã ca Imperia Ruseascã va s-aibã bazã pi Amarea Adriaticã. Rezolvarea a antribariljei ti amari tu interes al Monte Negro eara azãptãsitã di a lui buni relatsii cu Rusia.

An ligãturã cu alanti sinuri, atentsia al Petar II eara shutsãtã cãtrã trei puncturi strateghitsi: Spuj shi Podgoritsa tu partea di Dat shi Grahovo tu partea di Nord-Ascapitat. La anlu 1831 shi 1831 eara adrati eforturi ti ocupatsii ali Podgoritsa, ma atsea nu s-featsi. La anlu 1842, Montenegreanjlji shi Otomanjlji eara sinfunisits Grahovo s-hibã teritorii neutralã. Tu atsel chiro, Petar II s-strãvãsea cu multi rãsculãri a tribulili. La anlu 1837, despotlu a daua aradã s-dusi tu Rusii ta s-li explicheadzã a lui greutãts shi ta s-lji da agiutor shi yiptu ta s-u njicureadzã foamea anamisa di populatsia montenegreanã cari s-duchea tu atsel chiro. Cãndu s-turnã tu Monte Negro, vini cu aghentul rusescu Iacov Ozeretscovschi.

Anjlji dit soni

Problem printsipal a despotlui Patar II lji eara niachicãserli interni. La anjlji 1846 shi 1847 diznãu s-strãvãsi cu rãsculari. Rãsculatorlji colabora cu pãshelu di Scadar shi lipsea s-hibã dãnãsits cu silã. Despotlu putu s-u tsãnã unitatea al Monte Negro, ma condutsirea tsentralã armasi slabã, guvernul rusescu armasi uniclu izvur fundamental ti finansii. Nu avea casã ti pãradz statalã. Petar II avea sef tu cari li tsãnea pãradzlji di stat.

Nu avea nitsi sistem yiuristic-giudicator, nitsi nomuri dupu cari va s-putea s-caftã loialitati gheneralã. Ti ma njits situatsii capetanjlji lji giudica oaminjlji, a Senatlu li giudica ma mãrli problemi, ma organizatsia giudicatoarã armasi modestã.

Prota sculii primarã eara dishclisã la anlu 1833, ma educatsia nu putea s-ufiliseascã nitsi pi nai ma apus nivel. La anlu 1851 Petar muri di tuberculozã, a ninti s-moarã ti a lui suxesor lu nominã nipotlu a lui Danilo II Petrovich Njegosh.

Activitãts literari

Un di a lui dascalji, Sima Milutinovich, priadusi la Petar s-dishteaptã vrearea cãtrã poezia popularã, a lu stimulã shi s-angrãpseascã. S-pistipseashti ca Milutinovich lu cãnãscu cu mitologhia shi cu lucãrli clasitsi. El lju deadi a tinirlui Petar "Dictsionarlu mitolghic" cari eara amplin cu arhaizmi shi nali zboarã. Pi opera literarã a despotlui Petar avea influentsã shi Luchian Mushitschi, cari tu anjlji 30 di eta 19 eara cãnãscut poet. Poezia clasicã helenicã u dghivãsea tu tradustiri ruseascã, a unã parti di Iliada di ruseashti u tradusi pi limba sãrbeascã.

Despotlu Petar eara sum influentsã a clasitsizmului antic. Ma, cum s-developa a lui talentu ti poezii, el tut ma multu fudzea di atsea influentsã. A lui nai ma bunã operã "Gorschi venets" ari dictsii ahorghea shi sh-adutsi pi traghediili gãrtseshtsã, ma cartea ari caracter individual shi easti productu directu a culturãljei popularã montenegreanã, spiritlu shi limba. Pi ninga limba ruseascã, despotlu li zbura shi limba frantsuzeascã shi limba italicheascã, a pi atseali limbi li dghivãsea shi nai ma mãrlji poets shi mintimenj oaminj.

Petar ahurhi s-scrie poezii nica cãndu eara ficior, ma atseali eara shcurti shi nu u au atsea importantsã di chirolu di ma amãnat cãndu despotlu easti cãnãscut ca multu bun poet. Protili a lui cãntits eara scriati tu spiritlu a peziiljei popularã montenegreanã shi multi ori eara cãntati cu lãutãri. Sima Milutinovich tu a lui colectsii cu cãntits populari, bãgã alti tsintsi cãntitsi ti cari dzãtsea ca suntu a despotlui Petar. La anlu 1834, Petar publicã dau colectsii cu poezii tu cari putea s-ducheascã ca easti zbor ti poet ghenial ali Lucia microcozma shi Gorschi venets. Di cãntitslji tu cari dominantu eara ahãndos shi curajos lirizam, s-ampartã: „Tsrnogorats cã svemogucem Bogu“, „Vierni sin noci pieva pohvalu muslima“ shi „Oda Suntsu“. Tu alanti cãntits s-zburashti ti curajea modernã montenegreanã shi eara adrati tu spiritlu a cãnticlui popular.

Despotlu Petar, tu chirolu di polematili permanenti cu Otomanjlji, multu li vrea cãntitsli populari, li aduna shi scria nali. Pi ninga dauli colectsii cu cãntits, ma amãnat publicã nica dau shcurti poemi cu idghiul spirit shi mãrilji: "Cucia Ghiurishicha" shi "Ciardac Alexicha". La anlu 1854 eara publicatã poema epicã cu nau cãntãri „Slobodiada“, tu cari s-glorificheadzã anachisearea montenegreanã pisti Otomanjlji shi Frantsujlji. Despotlu Petar vrea a lui „Slobodiada“ s-u consacreadzã a suxesorlu a tronlui rusescu Alexandar II, ma nu avea izini ti atsea di ispeti ca tsenzura ruseascã deadi notã negativã ti opera a despotlui Petar.

Vuc Caragich minduea ca despotlu Petar li ari cãntatã shi nalili alumtãri a Montenegreanjlor. Despotlu, idghea ashitsi, aduna cãntits populari montenegreani cari li publicã tu colectsia Ogledalo srpsco (tu colectsia s-aflã shi andau a lui cãntits personali). Despotlu a lui operã u ahurhi modestã, cu dari sustsãniri a poeziiljei popularã icã lirica modernã, ahtari cum ninti el scria Luchian Mushitschi shi a lui urmatori. Ma, cum tritsea chirolu, mintea a despotlui Petar sãnãtos s-developa. El, cu dghivãsearea shi minduearea, tut ma ahãndos intra tu ma mãri, greali problemi etitsi shi filozofitsi. Tu shaptili anj dit soni di bana a lui, el li adrã a lui trei operi printsipali: "Lucia microcozma", „Gorschi venets“ shi „Nirealu vãsilje Shchepan Mali“ (Lajni tsar Shchepan mali). A lui alti ma importanti operi suntu: "Tsetinschiot pustinik" (Pustinjac tsetinjschi), „Liec iarosti tursche", shi ashi ma anclo.

Mavzoleilu al Njegosh

Cnezlu Danilo II Petrovich Njegosh u realizã amanetea al Petar, el la anlu 1855 li purtã oasili al Despotlu Petar pi Lovchen. Furtunoslu chiro shi bumbunidzarea adrarã znjii pi capela, a cnezlu Nicola la anlu 1879 u asigurã cu scupo s-nu s-facã cama multu znjii.

Tu chirolu a Protlui polim mundial, cãndu Austroungaria lu ocupã Monte Negro, guvernerlu gheneral fon Veber adusi detsizii oasili al despotlu Petar II s-hibã dizgrupati shi s-hibã dusi Tsetinje. Detsizia eara realizatã pi 12 di augustu, anlu 1916, ma dizgruparea a oasilor eara adratã di armatuladz shi multi oasi eara chiruti ca nu avea angatan. Un armatulã Austroungar, cu originã Sãrbu, aflã trei oasi shi li dusi Tsetinje.

Pi 23 di yizmãciunj, anlu 1925, vãsiljelu Alexandar II Caraghorghevich oasili al Petar II ofitsial li dusi tu capela shi sarcofaglu di marmurã cari spetsial eara adrati ti atsel scupo. Pi loclu a veacliljei capelã eara adrat mavzolei ca durutinã di parti a vãsiljelu Alexandar II.

Antimisi

A lui lucri personali cum tritsea chirolu, avea znjii shi ti totna s-chirea. Ti atsea situatsii priadusirã alãxearea a condutsiriljei, polematili, lãrdzearea ali Tsetinje, a nai ma multu niadunarea gãile shi niachicãsearea a importantsãljei ti a lor antimisi culturalã shi istoricã. Despotlu Petar li tsãnea tuti a lui cãrtsã shi lucri personali.

Fãrã nitsi un semnu s-chirurã a lui stranji, armã, cundilji, diviti shi cibutsi. Cãrtsãli a lui cu anj s-rãspãndea pit sculiili tu Tsetinje shi dupu atsea s-chirea.

Di a lui mobilã, di tuti picturi shi alti lucri personali armasi mash unã careclã. Armasirã andoi a lui portreti shi atsea nafoarã di Monte Negro. A lui biliard arsi tu hotelu pi Durmitor la anlu 1942, cãndu partizanjlji lu apreasirã Jabljac.

Culili shi stiznjili anvãrliga di biliardul eara surpati, a singurlu biliard eara priadrat. Olmlu la biliardul eara tãljat ta s-adarã monumentu a vãtãmatlui vãsilje Alexandar II Caraghorghevich. Topurli a lui eara dusi di puterli austroungaritsi shi eara tuchiti. S-chirurã shi a lui manuscrisi, pãnã shi atseali nai ma importantili: „Lucia microcozma“ shi „Shchepan Mali“.

Influentsã

Tu tinjii al Njegosh, poetlu sãrbescu Branco Miljcovich ari angrãpsitã poezii "Groapa pi Lovchen".

Literaturã

Andra Gavrilovich: Istoria a literaturãljei sãrbeascã shi croatã. Beligrad, anlu 1910.
Milovan Gilas: Njegosh - poet, vãsilje, despot. anlu 1988
Jivco Brcovich: Pidimadzlji cu mãrljii oaminj (NIN, 7.4. anlu 2005)

Dinastia Petrovich-Njegosh

Danilo I Petrovich-Njegosh / Sava petrovich Njegosh

Vasilie Petrovich-Njegosh / Petar I Petrovich-Njegosh

Petar II Petrovich-Njegosh/ Danilo II Petrovich-Njegosh

Nicola I Petrovich